Mitologia sumeriana, prima marturie scrisa din istoria omenirii, incepe cu intamplari de pe alta planeta, Nibiru, a zecea din sistemul nostru solar, de unde "zeii" au coborat pe Pamant.In drumul lor spatial, Pamantul era considerat a saptea planeta, numita SU.GI. Ei au lasat coordonatele numerice ale "caii lui Enlil" pe un astrolab gasit in ruinele bibliotecii de la Ninive si aflata acum la Muzeul Britanic din Londra. Astrolabul indica si "primul popas" al calatoriei spatiale dintre Nibiru si Terra, pe planeta Marte (indicata de steaua cu sase colturi, fiind considerata a sasea planeta spre Terra).Sumerienii o numeau planeta APIN, care, prin traducerea semnelor pictografice, inseamna "acolo unde se stabileste calea cea buna". Calea lui Enlil, "Stapanul Comenzii", printre planete este descrisa pe planisfera in opt segmente, care contin instructiuni clare de zbor.
Detaliile despre traseul printre planete sunt continute de chiar denumirea lor: Pluto "Paznicul lui SU", unde SU indica portiunea de spatiu care cuprinde cele sapte planete importante, Pluto fiind prima pe "calea" zeilor, Neptun -"Cea cu vegetatie mlastinoasa", Uranus - "Planeta care este dubla", parand a fi sora geamana a planetei Neptun, care era descrisa ca "planeta stralucitoare a vietii verzi". Dincolo de Uranus, gigantica planeta Saturn, cu un camp gravitational urias, era numita "Marele Ucigas", pentru ca, asa cum descrie un alt text, "din cauza furtunilor sale inselatoare, Zburatorul Suprem s-a zdrobit de ea si toti si-au gasit moartea". Urma Jupiter, BARBARU, "stralucitoarea", "calauza cea buna din ceruri", dupa care urma "bratara" de asteroizi care "desparte apele cerului de sus de apele cerului de jos".
In sfarsit, Marte, "lumina de la poarta apelor", "Primul Popas", "unde se stabileste calea cea buna" spre Su.Gi, a saptea planeta, Terra. Unii istorici spun ca aceste "metafore si epitete" tin de cosmogonia sumeriana, dar specialisti in aeronautica sunt de parere ca este vorba de un zbor spatial, mai ales datorita coordonatelor numerice, nedescifrate inca, deoarece nu se stiu unitatile de masura folosite de "zeii" sumerieni. O placuta de lut, cu o vechime de 4.500 de ani, care acum poate fi gasita intr-un muzeu din St. Petersburg, Rusia, descrie legatura dintre Pamant si statia de pe Marte.Zeul Enlil (indicat de semiluna, simbolul sau), aflat pe Pamant (indicat de cele sapte cercuri) se afla intr-o legatura de comunicatie cu un personaj de pe Marte (indicata de steaua cu sase colturi), personaj al carui costum il arata un zeu al adancurilor.
E posibil ca si pe vremea zeilor sumerieni, planeta Marte sa fi avut ocean subteran si acolo sa fi fost statia "zeilor". intre cei doi se afla un desen stilizat care seamana cu un satelit, iar la mijloc ceva ce seamana cu o statie orbitala, dotata cu panouri solare si antene.
Misiunea anunakilor
Conform descifrarii textelor sumeriene de catre istoricul si arheologul Zacharia Sitchin, planeta Nibiru, de unde venisera zeii sumerieni, reprezentata de o cruce cu raze, face parte tot din sistemul nostru solar. Nibiru are, insa, o orbita eliptica foarte alungita si ii trebuie 3.600 de ani pamanteni pentru a efectua o rotatie completa in jurul Soarelui, iar atunci cand se apropie de Terra, starneste multe cataclisme.
Scrierile sumeriene ii numesc pe cei sositi de pe Nibiru "anunaki", care se traduce literalmente prin „cei care au venit din cer pe pamant". Dat fiind ritmul biologic al planetei lor, aveau o viata foarte lunga si pareau nemuritori pentru pamanteni, de aceea i-au si crezut zei, desi textele sumeriene aratau exact cine erau si de unde venisera.
Si mai ales de ce - sa caute aur, pentru ca atmosfera planetei lor se deteriorase, ceea ce se pare ca s-a intamplat si cu Marte, si o puteau reface prin pulbere de aur. Enki, fratele lui Enlil, si sora lor, Ninharsag, au amestecat ADN-ul primatelor gasite pe Pamant cu ADN-ul lor, creand astfel omul, lucrare povestita in multe epopei care arata cate greseli genetice si cate experiente au facut pana au obtinut oameni "dupa chipul si asemanarea" anunakilor, "inalti, cu piele alba, blonzi".
Numarul anunakilor pare a fi fost 900, 600 veniti pe Pamant in grupuri de cate 50, in "semuri", aparate de zbor, alti 300 fiind numiti dupa functia lor, "igigi", "cei care vad si se rotesc in jurul Terrei", probabil aflati pe statii orbitale. Mai tarziu, spre supararea lui Enlil, anunaki le-au gasit foarte atragatoare pe fiicele oamenilor, si s-au casatorit cu ele, insa, din unirea lor, s-au nascut uriasii din vechime.
Anunaki le-au dat copiilor lor informatii privind crearea sistemului solar, date astronomice, i-au invatat agricultura, cum sa-si construiasca orase, i-au uns regi si unora le-au dat chiar si aparate simple de zbor, dar, ce era mai important, i-au invatat, la un moment dat, ca exista un singur Dumnezeu, pe care il venerau si ei. Apoi au plecat. Sau nu.Unde se incheie misiunea anunakilor, incepe misiunea pamantenilor.
de pe esoterism
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu