Naratiunea despre un potop catastrofal sunt relatate in multe parti ale lumii. Sa existe insa, dincolo de legendele cu arce si eroi, consemnare unei catastrofe reale, care a ramas adanc intiparita in amintirea unor culturi imprastiate in toate colturile lumii?
In occident, cea mai cunoscuta relatare a mrelui potop se gaseste in Vechiul Testament din Biblie. Povestea lui Noe si a arcei sale, asa cum apare in Biblie, a fost compilata din doua texte scrise candva intre secolul al VIII -lea si al VI -lea i.C.r., in regatele Israelului si a Iudeilor. Insa cele mai vechi scrieri despre potop au venit din initial din Mesopotamia (Irakul modern). O versiune sumeriana a povestirii di sec al -III -lea i.C.r. il descrie in aceeasi maniera ca faimoasa Epopee a lui Ghilgames din Babilon, care a fost scris circa 2 000 de ani i.C.r. In aceasta naratiune, babiloneanul Utnapistim ii descie eroului Ghilgames cum a scapat de un potop trimis de zei, care distrusese totul.
Dar dincolo de asta, exista multe alte consemnari scrise ale legendei potopului. In scrierile sfintele ale populatiei maya din America Centrala, un om cu frica de Dumnezeu, pe nume Tapi, joaca rolul lui Noe; in colectia de texte persane cunoscute sub numele de Vendidad, un protagonist pe nume Yiam apare in mijlocul descrierii unui potop: intr-o povestire indiana, eroul se numeste Manu: in vechea legenda greceasca, e cunoscut ca Deucalion.
Legende despre potop sunt cunoscute si din mitologia chineza, in marile Sudului si Australia, la incasii din Peru si indienii Nord-Americani. In mod straniu, astfel de naratiuni apar foarte rar in mitologia africana.
Haos si un nou inceput
Mitul potopului cuprinde in totdeauna distrugerea si renasterea. Distrugerea omenirii pacatoase prin voia lui Dumnezeu inseamna intra-devar revenirea la haos, dar acest sfarsit al lumii nu este niciodata definitiv si irevocabil. Caci di apele revarsate apar simboluri ale vechiului act al creatiei: un pamant virgin, curatat de toate pacatele sale prin forta purificatoare a apei. Iar pe el va aparea, din putinii supravetuitori alesi, o noua omenire. In fiecare dintre naratiuni, eroul este avertizat dinainte de pericolul iminent. Noe si Yima afla vestea chiar de la Creator, iar ceilalti protagonisti, de la unul dintre zeii lor. Astfel, zeul babilonian Ea ii spune lui Utnapistim taina, ca sa se asigure ca nu va fi distrus intreg poporul lui. In mitologia greaca, Prometeu il avertizeaza pe fiul sau, Deucalion, despre planul lui Zeus. Manu insa isi primeste avertismentul de la Dumnezeu, sub forma unui peste. In aproape toate zonele de potop, zeii dau instructiuni pentru construirea unei corabii;
Noe construeste arca, Deucalion si sotia lui, Pyra, un cufar plutitor, iar in legendele indienilor nord-americani este construita o pluta salvatoare, din trunchiuri de copaci.Textul persan face exceptie: aici cei alesi se retrag intr-o zona imprejmuita,la adapost de apele revarsate. Majoritatea eroilor fug in ambarcatiuni, cu familia lor si o selectie de plante si animale. Apoi soseste marele potop. In Epopeea lui Ghilgames este provocata de un torent care se revarsa asupra pamantului timp de 7 zile; in Biblie ploua 40 de zile si nopti, pana cand oceanul ajunge la varful muntilor. In Vendidad, potopul este provocat de ploaie si topirea zapezii dupa iarna grea.
Barcile plutesc pe apele involburate si in cele din urma ajung pe un munte. In textul indian, pestele divin trage barca pana pe culmile Himalayei si o lega de un copac.
Dupa retragerea apelor, supravetuitorilor li se cere sa se inmulteasca si sa contribuie la crearea unei noi civilizatii.Deucalion si Pyra arunca in urma lor pietre, care prind viata. Dupa ce aduce un sacrificiu zeilor, Manu, singurul supravetuitor, primeste o tovarasa. In Vechiul Testament, Dumnezeu face un schit pentru Noe, familia lui si animale, pentru ca acestia sa repopuleze pamantul.
Potopul in Biblie
Atunci Dumnezeu i-a spus lui Noe: " Sosit-a inaintea fetei Mele sfarsit a tot omul,caci sa umplut pamantul de nedreptatile lor (....) fa-ti corabie de lemn si salcam (....) vei intra in corabie tu si impreuna cu fii tai, femeia ta si femeile fiilor tai. Sa intre in corabie din toate animalele, din toate taratoarele, din toate fiarele si din tot trupul, cate doua parte, barbateasca si pate femeiasca (....) . Potopul a tinu 40 de zile (....) si a sporit apa pe pamant atat de mult, incat a acoperit toti muntii cei inalti. Si a murit tot trupul ce se misca pe pamant (....) si a ramas numai Noe si ce era cu el in corabie" (Facerea,6-7)
Ce spune stinta
Evident, legendele despre potop concorda in multe privinte. Dar sa insemne asta ca o mare calamitate a dat nastere tuturor acestor natiuni? Experienta potopului pare sa fie similara pentru popoare aflatea la mare distanta unele de altele. Sa se fi intiparit aceaste povestiri in memoria colectiva a omenirii? Numeroase teorii sprijina aceasta teza. Cum toate relatarile vorbesc despre ploi abundente si de lunga durata, mai multi oameni de stinta deduc ca la inceputul Epocii Petrei trebuie sa fi existat o schimbare climatica majora. Dar, dupa ei, doar ploaia nu ar fi niciodata de ajuns sa creeze asemenea inundatii masive, care sa distruga lumea -nici chiar ploi atat de puternice ca acele mentionate in Biblie. Ca urmare, sustinatorii teoriei schimbarii climatice presupun ca spre sfarsitul ultimei epoci glaciare - adica acum
8 000 - 14 000-, temperaturile in crestere au provocat topirea rapida a paturilor de gheata masive acumulate de-a lungul multor mii de ani. Cantitatea de apa astfel eliberata ar fi determinat o crestere brusca a oceanelor, provocand mari distrugeri.
Climatologul francez A. Capart a dus aceste teorii chiar mai departe: dupa parerea lui, disputata aprins de specialisti in schimbarile climatice, un ghetar imens care acoperea candva partea de nord a Scandinaviei a provocat inundatiile. Capart sugereaza ca o crestere brusca a temperaturii a provocat sfaramarea ghetarului, facand ca un blog de gheata de proportii imense sa cada in ceia ce acum este marea Baltica. Valul de flux gigantic, rezultat astfel ar fi acoperit Europa de Est, ajungand pana la marea Mediterana. Alti cercetatori vad mitul potopului intr-o lumina mult diferita. In conceptia lor, la sfarsitul epocii glaciare s-a produs o revolutie economica. Pe masura ce pamantul a devenit fertil, grupurile anterioare nomande de vanatori si culegatori au creat asezari permanente si au devenit agricultori, asigurandu-si supravetuirea prin cultivarea plantelor. In potopul Biblic, Noe reprezinta acest impuls spre asezare, construind arca pentru a pastra in siguranta seminte si animale si stabilindu-se intr-un anumit loc dupa retragerea apelor
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu