Mentalitatea, religioasa crestina este o trasatura caracteristica principala a omului Evului Mediu; ca atare, natura si evolutia ei este indispensabila intelegerii unor aspecte de fond ale culturii medievale. Dar in crestinism, ca si in toate religiile universaliste, supravetuiesc, in doctrina si in ritual, numeroase traditii pagane, orientale si greco-romane. Crestinismul fiind un fenomen cultural si un exemplu de sincretism prin excelenta doctrinele sale fundamentale si multe dintre rituri sunt comune multor religii.
Grecii au imprumutat crestinismului doctrina stoica a austeritatii si elemente de neoplatonism. O parte a ritualului crestin isi are originea in misterele grecesti. Ritul cel mai sacru, al euharistiei, a fost fondat de apostolul Pavel dupa modelul misteriilor eleusine ; asa dupa cum botezul si liturghia crestina, atat de spectaculoasa, au aparut mai intai in lume elenistica.
Din Persia se pare ca provine un element religios care a avut cea mai mare influienta asupra gandirii crestine : credinta intr-o lume de dincolo , ca loc de rasplata sau de pedeapsa pentru faptele omului pe lumea aceasta - care este un teren al luptei dintre principiile Binelui si al Raului. Ideia crestina a nemuririi sufletului este, prin urmare, originara din Persia.
Prin mithraism a venit si simbolul luminii si intunericului, asociat cu Binele si respectiv cu Raul. De asemenea, fixarea datei nasterii lui Hristos la 25 decembrie, sarbatoarea zeului Mithra; sau, instituirea zilei de sarbatore a duminica; sau , unele rituri de origine Mithraica ( aprinderea lumanarilor, trasul clopotelor, etc). Unele obiceiuri de manheism, ca renuntarea la a consuma carne, au persistat mult timp in unele zone ale Europei ( la catarii din Italia, la albigenzi din sudul Frantei sau la secta bulgara a bogomililor).
Geniului roman, in sfarsit, ii datoreaza crestinismul spiritul de organizare si de administrare. Dreptul roman adaptat la situatii de ordin religios a devenit , in parte, dreptul canonic al Bisericii Apusene medievale.
Numeroase si variate credinte si superstitii pagane au supravetuit ori s-au infiltrat pe parcurs in doctrina coerent constituita a Bisericii.
Arthur Weigall
Unul dintre elementele cele mai interesante - si ilustrative pentru unele similitudini cu alte religii - este doctrina "imaculatei conceptiuni". Legenda Lui Iisus " zamislit de Sf Duh" incepe sa circule la 60 de ani de la crucificarea LUI. Succesul acestei legende este perfect explicabila : mitologia greaca, egiptteana, chineza, persana, precum si traditiile populare, relateaza cazuri de nasteri miraculoase ale unor zei, eroi semi-divini si chiar a unor persoane istorice, uneori datorita unirii unui zeu cu o muritoare, de obicei o fecioara ( ca in cazul lui Attis, Ra, Apis, Hatsepsut, Amenofis III, Perseu, Zoroastru, Lao-zi, Cirus).In Antichitate se credea ca este cu putinta ca o femeie sa ramana insarcinata prin simpla apropiere a unui zeu- dupa cum mentioneaza si Plutarh.Locul in care s-a nascut Iisus, intr-un staul, a fost reprezentat mai tarziu ca o grota, intrucat obiceiul paga era ca idolii sa fie plasati in grote ( Hermes si Mithra erau chiar nascuti in grote). - Episodul din biografia lui Iisus, al retragerii timp de 40 de zile in desert, era un rit obisnuit de meditatie initiatica ( pe care il practicasera si Zoroastru, si Buddha).Minunile care i se atribuie lui Hristos au antecedente in traditiile pagane - unde eroi semi-divini facusera minuni mai multe si mai spectaculoase decat, de ex.., invierea lui Lazar sau a vindecarii fiului vaduvei care sunt fenomene explicabile, de vindecare sau de moarte aparenta. Dionisos facuse aceeasi minuni ca Iisus la nunta din Gana Galilei, de a preschimba apa in vin.
Misterul Trinitatii ( Dumnezeu este o singura natura in care subzista trei persoane distincte: Tatal, Fiul, Sf Duh) nu apare de loc in Vechiul Testament - si nici Iisus nu vorbeste despre el niciodata. Ideia Trinitatii - atestata in simboluri, liturghii si rugaciuni - n-a fost adoptata de Biserica decat la trei secole dupa moartea lui Hristos (si confirmata in sec. IV de Conciliul de la Niceea). Doctrina este legata de mistica cifrei 3, despre care Aristotel spunea ca "ea este totul si in ea inchide toate dimensiunile posibile". De asemenea, pitagoreicii o adoptasera, afirmand ca intregul Univers si toate elementele care il compun sunt determinate de aceasta cifra. Egiptenii isi clasau divinitatile in grupuri de cate trei; iar in teologia indiana trona trinitatea Brahama- Siva- Visanu. Conceptul, atat de nedefinit, de Duh Sfant, se regaseste- cu sensul de "suflu all vietii", pneuma- la inii filozofi greci , in Vechiul Testament ( ebr.ruah), unde este imaginat asemenea unui vant care da viata Universului si primului om . Acceiasi acceptie se gaseste si in alte religii vechi.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu